Copilăria şi tinereţe

1817 – se naste la Salonta, în 2 martie Aranay János, al zecelea copil al unei familii de tarani saraci. Dintre cei zece frati au ramas în viata doar doi, fapt care i-a determinat pe parinti sa aiba deosebita grija de educatia copilului cel mai mic.

1823 – este admis la scoala reformata din Salonta. Stia deja sa scrie si sa citeasca.

1831 – în aprilie se angajeaza ca învatator suplinitor la scoala pentru a aduna banii necesari continuarii studiilor. Absolva, între timp ultimele clase.

1833 – îsi continua, din decembrie, studiile la Colegiul Reformat din Debretin.

1834 – având probleme materiale, se angajeaza învatator suplinitor în oraselul Kisujszállás, renuntând pentru o perioada la studii.

1835 – se reîntoarce la studii, pe care le paraseste pe neasteptate.

1836 – intra ca simplu figurant într-o trupa de teatru ambulant. Poetul marturiseste mai târziu: «Visam o cariera aventuroasa, începuse sa ma plictiseasca monotonia de la scoala, sa mi se para prea lung drumul. Doream sa devin când pictor, când sculptor, fara sa stiu cum trebuie sa pornesc la o asemenea treaba... »

Turneul pe care-l face cu trupa de actori ambulanti este evocat astfel: «Careii, apoi Satmarul, în sfârsit Sighetul, devenira Eldoradouri ale peregrinarilor noastre. Închipuieste-ti ce mizerie! Sa dormi pe banci, sa te acoperi cu paltonul, sa ceri rufe cu împrumut pâna când ti se spalau cele de pe tine. Daca iubisem vreodata meseria de actor... iubirea mi se topi între aesti betivani. Ma mai rodea si sarpele remuscarilor pentru necazurile pricinuite bietului meu parinte... Ma cuprinse o dorinta nestavilita de a pleca acasa... Pe opt creitari cumparai o pitusca si oleaca de slana si pornii singur, pe jos. Prima noapte o petrecui în padure, lânga focul unor carausi valahi. Celelalte ... pe banci de cârciumi si astfel, în cele din urma, trecând prin Satmar, prin Carei si prin Debretin, dupa sapte zile de umblet pe jos, ajunsei acasa spre bucuria nu prea mare a scumpilor mei parinti.”

Functionar la Salonta

1836 – suplinitor la fosta lui scoala. Continua sa citeasca foarte mult, preferând clasicii si literatura straina. Traduce din Sofocle, Aristofan, Shakespeare. „Ma simteam îndemnat sa caut, fie si numai pentru simpla distractie, ceea ce era mai greu...”.

1839 – renunta la postul de la scoala, continuându-si activitatea pedagogica la familia comerciantului Rozvany

1840 – se angajeaza ajutor de notar la primaria orasului, post ce-l va ocupa timp de 9 ani. Se casatoreste cu Ercsey Julianna, care-l va sprijini în munca de creatie, asigurându-i un camin tihnit.

1845 – scrie epopeea Constitutia pierduta, o satira împotriva nobilimii, cu care va câstiga premiul instituit de „Societatea literara Kisfauldy”.

1946 – scrie capodopera Toldi, care înfatiseaza cu o virtuozitate artistica uimitoare figura luminoasa a celui mai popular erou maghiar. Opera îi asigura admiratia întregii natiuni si îl va face celebru.

1948 – este ales membru al „Societatii literare Kisfauldy”. Il viziteaza pe Petofi Sandor, mare scritor maghiar cu care se împrietenise, la Budapesta. Se înroleaza în garda nationala, organizata la Salonta si participa cu ea la apararea locuitorilor din Arad.

1849 – Publica poezii revolutionare într-o editie ieftina cu titlul Harpa rasunatoare a libertatii. Din mai lucreaza în cadrul Ministerului de Interne la Debretin si la Budapesta. Dupa înfrângerea revolutiei, în august, e nevoit sa se ascunda prin împrejurimi: la Arpasel si la Batar.

Profesor la Nagykoros

1851 – mentor la castelul contelui Tisza, iar din noiembrie, timp de 9 ani, profesor la Colegiul din Nagykoros, unde se stabileste cu familia.

1858 – erste ales membru al Academiei Maghiare de Stiinta. Se recunoaste valoarea literara a operei Amurgul lui Toldi, poem ce întregeste figura legendarului erou. Se gândeste sa evadeze din Nagykoros. „Îmi trebuie veselie si odihna, altfel simt ca ma voi prabusi”.

Anii petrecuti la Budapesta

1860 – se muta cu familia la Budapesta, ocupând postul de director al Societatii Kisfauldi. Editeaza timp de doi ani revista Observatorul literar . „Dorinta mea este ca aceasta foaie sa devina un centru si un îndrumator literar. Scriitorii si cititorii trebuie sa fie educati...” În paginile revistei apare si o balada populara româna Cobzarul .

1865 – este ales secretarul Academiei Maghiare de stiinte

1867 – apare volumul Opere complete care peste sase ani va fi distins cu Premiul Academiei

1879 – finalizeaza trilogia prin terminarea partii intitulate Dragostea lui Toldi care este distinsa de Academie i de Societatea Kisfauldi

1882 – trece în eternitate la 22 octombrie

prof. Zoe Nagy